Analiză: Consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE?

Mediafax

Suntem martorii unor războaie comerciale, tehnologice, valutare dar și ideologice. Ne „cutremură” ciocnirea dintre două supercicluri lungi Kondratieff 1970-2020 (bazat pe computere, internet, telecomunicații, începuturile biotehnologiei) și cel estimat pentru perioada 2021-2070 (bazat pe inovație, energie verde, inteligență artificială, robotică, bioproducție, calcul cuantic, biotehnologie și medicină personalizată prin analiza profilului genetic. Marile puteri economice, tehnologice și militare se luptă pentru supremație, pentru primul loc la startul în noul superciclu economic. SUA și Uniunea Europeană au pierdut accelerat competivitate în fața Chinei și vor să recupereze abrupt. Prima, prin programul Trump, a doua, prin Planul Draghi.

Să înțelegem programul actualei administrații americane și al Președintelui Trump. Imaginează-ți că ai fost ales Președintele SUA pentru a doua oară, cu un Program MAGA (Make America Great Again), bazat pe patriotism economic („Fabricat în SUA”, „Cumpără American” și „Angajează american”). Vezi cum cea mai puternică economie a lumii pierde accelerat competitvitate și chiar poate pierde primul loc ca putere economică, la nivel global. Primești datele: în timp ce în 1960 economia SUA reprezenta 40% din PIB-ul global iar economia Chinei doar 4%, în ultimul an ponderea economiei SUA în PIB-ul global s-a redus la 24% iar ponderea Chinei a crescut la 18%. Este adevărat, nu trebuie interpretată dinamica drept o contracție a economiei SUA, ci o creștere fulminantă a economiei chineze care a condus la deprecierea ponderilor celorlalte țări în total.

Te gândești că modelul globalizării din ultimii 50 de ani poate a fost ok în primele decenii dar plusul de valoare adăugată pentru economia SUA s-a plafonat. Fuga companiilor după profituri imense în țări cu forță de muncă și materii prime ieftine a condus la delocalizarea producției din SUA, pierderea de locuri de muncă stabile în industrie și la o adâncire puternică a deficitului de balanță comercială. Vezi un dezechilibru persistent între economii și investiții, SUA cheltuiesc mai mult decât câștigă, din ce în ce mai mult pe bunuri fabricate în țări străine.

Mai constați că deficitul bugetar în PIB s-a adâncit dramatic în timpul pandemiei și că în anul 2024 s-a înregistrat un record negativ al ultimilor ani (-6,3% din PIB). Te uiți mai atent și vezi că dacă dai la o parte anii 2020 si 2021 (anii pandemiei) și perioada 2009-2012 (anii crizei financiare globale), observi că ponderea deficitului bugetar în PIB înregistrată în anul 2024 este cea mai ridicată din 1946 încoace. Ai mai ajuns și cu datoria la 125% din PIB, cea mai mare pondere din 1946 până în prezent.

Conștientizezi că pandemia a fost o lecție și că ruperea lanțurilor globale de aprovizionare a pus economia SUA într-o situație vulnerabilă, deci nevoia de a reloca afacerile / investițiile în producția industrială înapoi în SUA este singura soluție.

Mai primești și informația că parte din banii pe care China îi obține din excedentul comercial de peste 525 miliarde dolari medie anuală cu SUA îi regăsești în deținerile masive ale Băncii Populare a Chinei (plus Hong Kong) pe datoria SUA (peste 1000 miliarde dolari). Mai mult, observi modul în care China ține moneda (yuan renminbi) subevaluată cu minimum 15% (chiar și prin cumpărarea de obligațiuni SUA), tocmai pentru a crește competitivitatea prin preț și a face astfel exporturile chineze mai ieftine.

Vezi cum practic părți din economia și finanțele tale sunt expuse principalului concurent, ceea ce îți creează o puternică vulnerabilitate strategică. Mai vezi cum globalizarea și delocalizarea companiilor americane cu tot cu difuziune tehnologică și inovativă acolo a însemnat, pentru câteva țări asiatice, arderea unor etape în procesul de „ajungere din urmă” dpdv tehnologii înalte, chiar și depășirea SUA pe anumite nișe tehnologice înalte. În plus, planurile chineze de subvenționare a producției și exporturilor din anii 90 și aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (deci tarife mai mici) au creat așa-numitul „șoc chinez”, adică invadarea piețelor cu produse ieftine.

Cercul vicios importuri ieftine – distrugerea producției și a locurilor de muncă interne – deficite comerciale – datorii mai mari și nevoia de investiții străine pentru a le finanța îți provoacă coșmaruri. Te gândești și la impactul social, în comunitățile locale, la milioanele de perdanți ai globalizării. Te mai gândești serios dacă faptul că ți-ai deschis economia atât de mult în fața unor țări care o țin închisă este chiar benefic.

Ce e de făcut

Te întrebi „Ce-i de făcut?” și nu prea ai de ales între termenul scurt și termenul mediu și lung. Trebuie să acționezi rapid deoarece trendul deprecierii poziției competitive este exponențial. Și atunci propui continuarea programului de industrializare din ultimii ani ai SUA printr-o terapie șoc: tarife comerciale ridicate pentru țările cu care ai deficit comercial; aducerea lanțurilor de aprovizionare critice în SUA; goana după metale minerale critice pentru a susține industriile de înaltă tehnologie / inovația și extinderea industriei spațiale; negocierea asigurării securității militare prin obținerea de concesii economice etc Ca un jucător mare, presupui că prin „argumentul tarifului optim” (apare doar în cazul unei țări mari) vei influența consistent prețurile mondiale și vei avea încasări din care vei putea subvenționa producția internă și exporturile.

Riscant, dar nu ai de ales. Este clar că te poți confrunta cu o reaprindere a inflației, costuri mai mari suportate de americani, creșterea costurilor de producție în SUA, și scăderea competitivității, pierderi de active financiare pe burse etc Te poți confrunta și cu o apreciere a dolarului, ceea ce nu te ajută deloc.

Poți câștiga prin măsura impunerii tariferlor în condițiile în care aplici concomitent programe masive de sprijin pentru mărirea producției interne, exact pentru producția de bunuri supuse tarifelor ridicate.

Să vedem mai departe ce ar putea gândi Comisia Europeană. Problemelor ce decurg din războiul din Ucraina și amenințarea militară a Rusiei li se suprapun problemele legate de rămânerea în urmă din punct de vedere tehnologic / militar / competitivitate față de SUA și China. Plus o criză a datoriilor suverane, cu risc de sustenabilitate, în jumătate dintre țările UE. Presiunile bugetare generate de îmbătrânirea demografică, creșterea economică lentă, reînarmare și tranziția spre modelul de creștere bazat pe inovație și tehnologii înalte sunt mari.

Tarifele de 20% aduce noi probleme pentru industria europeană

Acum, impunerea unor tarife de 20% la exporturile către SUA generează noi probleme pentru industria europeană (mai ales în domeniile auto, oțel și aluminiu, aeronautică, alimentară, a vinurilor și băuturilor spirtoase etc). Efectul contracționist se va manifesta în cel puțin jumătate dintre țările UE cu expunere mai ridicată către SUA. Probleme pot apărea și indirect, atunci când comerțul deturnat pe relația cu SUA se va înghesui pe piața europeană.

Nu trebuie să răspunzi imediat la creșterea tarifelor impusă de Trump. Poți vedea asta ca o oportunitate pentru a-ți crește valoarea obținută, printr-o negociere creativă, de tipul ”maximizării plăcintei”, o strategie câștig-câștig.

La nivelul UE ai niște avantaje, niște ași în mână, escaladarea distructivă nu ajută la nimic. Legăturile SUA cu țările europene aliate susțin milioane de locuri de muncă în economia americană. Deții o expunere ridicată pe titlurile de stat americane, chiar golul creat de retragerile Chinei în ultimii ani putem spune să a fost compensat de investițiile europenilor. Deținerile țărilor din UE pe titlurile de stat americane au crescut în ultimii 10 ani cu peste 60%, de la 930 miliarde dolari la 1500 miliarde dolari. Poți negocia nu strict pe tarife ci un cadru mai larg – politicile tarifare plus noi concesii comerciale reciproce (inclusiv creșterea importurilor UE de GNL, tehnică militară, mașini etc din SUA). Trump nu consideră ca principal concurent Europa, ci China. La maximum, ai putea propune o Zonă de liber schimb UE-SUA – să ne amintim cât de aproape a fost semnarea Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții între cele două blocuri comerciale, acum câțiva ani.

Poți folosi alte instrumente de politici comerciale în negociere – contingente (limitări cantitative ale importurilor europene în SUA) sau restricții voluntare la export pe piața SUA. Sigur, pe bază reciprocă.

Cum va fi afectată România

Nu în ultimul rând, cum va fi afectată România și ce ar putea face Guvernul. În primul rând, România va fi afectată pe canalul comercial. Cu toate că SUA este doar al 14-lea partener comercial (exporturile românești către SUA reprezintă doar 0,7% din PIB-ul României), o escaladare a protecționismului ne va afecta atât direct (mai ales în sectoarele exportatoare pe piața americană – mașini și echipamente electrice, bunuri și servicii IT&C, industria de piese auto, mobilier etc) cât și indirect (ca furnizori de bunuri intermediare de producție pentru companiile europene care exportă în SUA, mai ales via Germania sI Italia).

În al doilea rând, pot exista distorsiuni apărute pe canalul concurențial, prin dumpingul apărut prin reorientarea produselor care nu mai intră în SUA spre Europa (și România), sectoarele cele mai expuse fiind textilele, echipamentele tehnologice dar și bunuri de larg consum. Mai mult, incertitudinea ridicată, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare și războiul financiar / valutar vor avea un impact contracționist asupra producției românești, un efect inflationist și presiune mai mare pe costurile de finanțare.

În al treilea rând, pot exista turbulențe pe canalul investițional. O escaladare a războiului comercial poate genera fuga / relocarea atât a investițiilor străine directe cât și a celor de portofoliu spre țările dezvoltate, mari. Asta înseamnă mai puține investiții în producție, locuri de muncă stabile și încasări la bugetul de stat. Poate însemna creșterea dobânzilor la împrumuturi. Dinamica este totuși volatilă.

România poate minimiza efectul acestor războaie comerciale și poate chiar transforma volatilitatea în oportunitate, printr-o strategie consistentă. Este clar, din punct de vedere juridic, politica comercială la nivel european este comună, reprezintă o competență exclusivă la nivel supranational. Nu poate negocia sau impune vreun tarif nicio țară din UE individual. România își poate doar susține poziția în cadrul UE – aș susține cele prezentate mai sus – negociere creativă cu SUA, câștig-câștig, de maximizare a ”plăcintei”, chiar aș forța o Zonă de liber schimb UE-SUA. Ar fi prima opțiune.

A doua opțiune de activat dacă războiul comercial rămâne sau / și escaladează. Ministerul Economiei, împreună cu asociațiile din mediul de afaceri, trebuie să scaneze rapid impactul direct și indirect al creșterii tarifelor pe sectoare / la nivel de coduri CAEN al impactului. Compensațiile directe, schemele de ajutor cu granturi și garanții pentru credite capital de lucru și investiții, precum și facilități fiscale temporare pentru companiile / sectoarele afectate sunt instrumente ce pot fi implementate rapid. Credite avantajoase din partea Eximbank pentru pătrunderea pe noi piețe de export pot fi luate în considerare. Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE) ar trebui să prezinte un plan clar de atragere de investiții de relocare și o strategie de stimuli pentru companiile românești privind pătrunderea pe noi piețe de desfacere, birou unic s.a.m.d

Ministerul Finanțelor Publice va colabora cu Banca Națională a României pentru managementul adecvat al datoriei, asigurarea lichidității, menținerea unui buffer solid în Trezorerie si al unor rezerve valutare internaționale adecvate conform criteriilor Fondului Monetar Internațional.

România trebuie să-și definească o strategie concretă de tranziție către economia bazată pe inovare, pe tehnologie înaltă. Să folosească atuurile pe care le are. Un capital uman de calitate (număr mare de absolvenți STEM – științe exacte, inginerie, IT, matematică), să multiplice investițiile în centre de cercetare dezvoltare (vezi exemplele Continental, Bosch, Microsoft, Renault, Oracle etc), să extindă și mai mult sectorul IT și să stimuleze prin granturi și acceleratoare de afaceri ecosistemele de startup-uri de înaltă tehnologie, mai ales in domeniile de nișă unde deține avantaje competitive (automatizări, machine learning, agritech, cybersecurity, greentech etc). Să crească rapid capacitatea de producție în energie și gaz precum și extracția, prelucrarea și folosirea în producția internă a mineralelor critice, combustibilii tehnologiei viitorului.

Panica exagerată nu va conduce la nimic bun. Printr-o viziune coerentă, România poate transforma crizele actuale într-o oportunitate.

Articolul Analiză: Consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE? apare prima dată în Mediafax.

Mediafax
Despre consecințele economice ale tarifelor lui Trump, într-o analiză efectuată exclusiv pentru MEDIAFAX de prof. univ. dr. Cristian Socol. Cum ar trebui să reacționeze Uniunea Europeană? Care sunt implicațiile pentru România și ce soluții avem?
Articolul Analiză: Consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE? apare prima dată în Mediafax.Read MoreMediafax

See author's posts