stirile imobiliare
Vopsirea ouălor în Joia Mare
Tradiția spune că ouăle se vopsesc în Joia Mare, deoarece în Vinerea Mare, când la biserică se oficiază Prohodul Domnului, este considerat păcat să se lucreze în gospodărie.
La sate, oamenii aleg ouă proaspete de găină sau rață, testate prin scufundare în apă (cele proaspete cad la fund, cele vechi plutesc), apoi pregătesc uneltele pentru decorare.
Cele mai vechi metode de încondeiere folosesc lumânarea încălzită sau pana de gâscă, iar ceara topită amestecată cu cărbune pisat este folosită pentru desenarea modelelor. Ouăle astfel încondeiate sunt apoi vopsite pentru colorarea fondului. Astăzi se practică și decorarea cu frunze, mărgele, pictură sau tehnici în relief.
Există și metode tradiționale, naturale de colorare a ouălor, pe lângă vopsele din comerț. Foile de ceapă roșie sau galbenă, sfecla roșie, varza roșie ori turmericul pot oferi nuanțe calde și variate, fără aditivi.
Ouăle se fierb împreună cu ingredientele naturale și puțin oțet, rezultând culori rustice, dar deosebit de frumoase. Ouăle vopsite cu foi de ceapă capătă tonuri maronii-aurii, iar cele cu sfeclă roșie capătă o nuanță rozalie sau burgundy, în funcție de cât timp sunt fierte și câtă sfeclă este folosită.
Reguli ale ciocnitului ouălor de Paște
Ciocnitul ouălor nu este deloc întâmplător. În comunitățile tradiționale, există reguli clare care variază de la o zonă la alta: ordinea participanților, părțile oului care se ciocnesc (vârf – „cap”, fund – „dos”, părți laterale – „coaste”), dar și tipul de ciocnit: „pe luate”, „pe schimbate”, „pe văzute” sau „pe nevăzute”.
În prima zi de Paște, se ciocnește doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni și cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.
Primul care ciocnește este, în general, cel mai vârstnic bărbat de la masă, rostind formula: „Hristos a înviat!”, la care se răspunde: „Adevărat a înviat!”. Ciocnesc mai întâi soții între ei, apoi copiii cu părinții, după care părinții cu rudele, prietenii și vecinii.
În unele regiuni din România și Bulgaria, ciocnitul ouălor devine o competiție simbolică: oul care rezistă cel mai mult este numit „borak”, adică „luptător”.
În alte zone, cojile ouălor sunt păstrate pentru descântece, aruncate pe câmp pentru fertilitatea solului sau adăugate în hrana animalelor.
Ouăle roșii – simbol al Jertfei, Învierii și al vieții veșnice
Pentru creștini, ouăle roșii au o profundă semnificație spirituală, fiind asociate în primul rând cu Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe Crucea de pe Golgota.
Tradiția ortodoxă amintește că Sfânta Maria Magdalena, aflată la picioarele Crucii, a așezat un coș cu ouă sub ea, iar Sângele Domnului le-a înroșit, devenind astfel simbol al mântuirii și al vieții veșnice.
O altă legendă răspândită spune că Maria Magdalena a ajuns în fața împăratului roman Tiberiu și l-a salutat rostind: „Hristos a înviat!”. Împăratul, neîncrezător, a arătat spre un ou de pe masă și a răspuns: „Hristos nu a înviat, așa cum oul acesta nu este roșu.” În acel moment, oul s-a înroșit în mod miraculos, întărind mărturia Învierii.
Roșul ouălor simbolizează, astfel, Sângele lui Hristos care dă viață lumii, devenind un semn vizibil al Învierii, speranței și biruinței asupra morții.
În credința populară, ouăle vopsite în diferite culori de Paște sunt considerate paznici ai casei, simboluri ale fertilității, vieții eterne, norocului și renașterii, elemente care leagă tradițiile creștine de obiceiurile străvechi, legate de venirea primăverii și de renașterea naturii.
Articolul Când se vopsesc ouăle de Paște și ce semnifică ciocnitul lor în tradiția românească? apare prima dată în Mediafax.
Mediafax
Ouăle de Paște: semnificații, metode tradiționale de vopsire și reguli străvechi ale ciocnirii în obiceiurile românești.
Articolul Când se vopsesc ouăle de Paște și ce semnifică ciocnitul lor în tradiția românească? apare prima dată în Mediafax.Read MoreMediafax
