Bucureștiul are cel mai mare număr de locuințe neocupate din țară, cu peste 218.000 de unități. În ultimii zece ani, numărul total al locuințelor goale a crescut cu 76,4%, depășind 2,5 milioane, în timp ce fondul locativ total a crescut cu doar 13,7%.
În România, locuințele goale au devenit o realitate tot mai vizibilă în ultimii ani, pe fondul creșterii accelerate a numărului total de case și apartamente. Potrivit datelor oficiale, deși fondul total de locuințe a crescut, milioane de locuințe rămân nelocuite, ceea ce ridică semne de întrebare despre eficiența utilizării resurselor imobiliare și despre direcția politicilor publice în domeniu.
Creșterea rapidă a locuințelor goale și ce nu se vede la prima vedere
Conform celor mai recente date, România are peste 9,9 milioane de locuințe, dintre care mai bine de 2,5 milioane nu sunt locuite. Aceste apartamente nelocuite nu au niciun rezident cu domiciliu stabil, indiferent de motiv: unele sunt folosite doar sezonier, altele așteaptă să fie vândute, iar altele pur și simplu nu sunt folosite de proprietari.
Comparativ cu ultimul recensământ din 2011, fondul locativ a crescut cu 13,7%. Această creștere reflectă activitatea dezvoltatorilor imobiliari și un interes crescut pentru investițiile imobiliare. Cu toate acestea, numărul de locuințe nelocuite a crescut mult mai rapid, cu 76,4%, de la 1,4 milioane la peste 2,5 milioane de unități.
Dezechilibrul dintre ritmul construcțiilor și gradul de ocupare arată că oferta depășește cererea în anumite segmente sau că există bariere administrative și economice care împiedică folosirea efectivă a acestor locuințe. Analiza făcută de Storia, una dintre cele mai mari platforme imobiliare din România, scoate în evidență aceste tendințe cu date clare.
Faptul că avem atât de multe locuințe goale într-o perioadă în care cererea pentru locuințe rămâne ridicată în unele orașe subliniază necesitatea unor politici adaptate pieței imobiliare și a unei mai bune gestionări a fondului locativ.
Harta locuințelor neocupate și diferențele care contează
Problema locuințelor goale nu se simte la fel peste tot. Bucureștiul e pe primul loc, cu peste 218.000 de locuințe fără rezidenți în mediile urbane, ceea ce îl plasează detașat în top la nivel național. Acest număr depășește populația multor orașe mari din țară și reflectă particularitățile pieței imobiliare din București și Ilfov.
Județul Iași vine pe locul doi, cu peste 62.000 de locuințe neocupate în orașe. În județul Constanța, Brașov și Timiș, numărul acestor locuințe trece de 50.000 de unități în mediile urbane.
Sunt însă și zone unde locuințele goale sunt mai puține. De exemplu, județul Cluj are cea mai mică pondere de locuințe neocupate în mediul urban, ceea ce arată că piață imobiliară locală e mai dinamică și cererea mai mare.
Procentaje care spun mai mult decât cifrele
În județele Bihor și Sălaj, situația e mult mai accentuată: în Bihor, 33,9% dintre locuințele urbane sunt goale, iar în Sălaj procentul ajunge la 28,2%. Aproape o treime din locuințele din aceste județe nu au rezidenți permanenți, ceea ce evidențiază o problemă serioasă la nivel local și o nevoie de intervenție în politicile publice.
Aceste diferențe reflectă atât dinamica economică, cât și particularitățile fiecărei zone, inclusiv migrația, investițiile și dezvoltarea infrastructurii.
Ce spun cifrele ultimului deceniu despre piața imobiliară
Recensămintele din 2011 și 2021 arată clar cum a evoluat fondul locativ din România. În ultimii zece ani, s-au construit multe locuințe, dar gradul de ocupare nu a ținut pasul cu acest ritm, iar milioane de locuințe rămân nefolosite.
Creșterea fondului locativ cu 13,7% e importantă, dar faptul că numărul locuințelor goale a crescut cu aproape 80% ridică multe semne de întrebare. Aceasta poate indica investiții speculative, o ofertă care nu răspunde cererii reale sau dificultăți de acces la locuințe pentru anumite categorii sociale.
De multe ori, locuințele goale sunt rezultatul unor moșteniri nerezolvate, al unor proprietăți păstrate ca investiții sau al lipsei de infrastructură și oportunități economice în anumite orașe din județele cu probleme. Toate aceste aspecte complică folosirea eficientă a fondului locativ.
O analiză mai detaliată la nivel local ar putea identifica barierele care blochează ocuparea acestor locuințe și ar ajuta la crearea unor politici publice mai eficiente, adaptate pieței imobiliare.
Ce ar putea schimba lucrurile pentru locuințele goale
Numărul mare de locuințe neocupate reprezintă o resursă importantă, care ar putea ajuta la rezolvarea deficitului de locuințe din anumite zone, dacă ar fi folosită eficient. Pentru aceasta, este nevoie de politici publice bine gândite, care să stimuleze ocuparea locuințelor existente și să reducă barierele administrative sau economice.
O integrare mai bună a acestor locuințe pe piața de închirieri sau vânzări, dar și soluții pentru clarificarea situațiilor juridice ale proprietăților, ar putea crește gradul de ocupare și ar aduce beneficii atât proprietarilor, cât și comunităților locale.
Platformele imobiliare precum Storia pot avea un rol important în transparentizarea pieței și în facilitarea accesului la informații pentru cei care caută să închirieze sau să cumpere, stimulând astfel tranzacțiile imobiliare.
În concluzie, cele peste 2,5 milioane de locuințe neocupate din România nu sunt doar o cifră, ci o provocare pentru piața imobiliară și pentru politicile publice. Transformarea acestor spații în locuințe active pentru români ar trebui să fie o prioritate în următorii ani, cu beneficii atât economice, cât și sociale.