stirile imobiliare
Profesorul universitar Cristian Socol a acordat un interviu exclusiv agenţiei de presă MEDIAFAX, în care vorbeşte despre afirmaţiile fostului ministru de finanţe Marcel Boloş şi consideră că ele reprezintă o exagerare, pentru că responsabilitatea guvernamentală este colectivă, iar ministrul de finanţe trebuie să gestioneze şi să limiteze cheltuielile, nu doar să informeze. Cristian Socol identifică probleme structurale majore, mai ales veniturile insuficiente ale României, în timp ce cheltuielile sunt încă reduse comparativ cu alte ţări UE.
De asemenea, explică dificultăţile generate de rigiditatea cheltuielilor în an electoral, creşterea unor costuri exogene (ex. apărare, fonduri europene) şi lipsa unui sistem fiscal echitabil, cum ar fi impozitul progresiv, propus dar neacceptat pe deplin. Profesorul universitar arată că România a avut în ultimele decenii numeroase perioade cu deficit bugetar peste limitele UE, dar nu este un caz singular în Europa, iar modelul dezvoltării bazat pe deficit şi împrumut este practicat şi de alte ţări. Însă România trebuie să găsească o cale sustenabilă proprie.
Redăm interviul integral:
MEDIAFAX: Cum analizaţi demersul jurnaliştilor de la Europa Liberă cu privire la publicarea documentelor confidentiale de semnalare a riscurilor bugetare?
CRISTIAN SOCOL: Demersul jurnalistic este legitim, să oferi informaţie publică este scopul principal al profesiei respective. Dar pentru orice român care este minim alfabetizat economic, documentele invocate nu reprezintă o ştire. Bugetul este public în detaliu (deşi încă este stufos şi greu de analizat), execuţiile bugetare sunt publice pe 26 ale lunii pentru luna anterioară, rapoartele ANAF (inclusiv buletinele statistice lunare) sunt publice, execuţia bugetelor componente ale bugetului general consolidat este publică. Bugetul public este fundamentat de Guvern, este propus Parlamentului pentru analiză, dezbatere şi vot dar şi promulgat de Preşedintele României. Bugetul este însoţit de Legea privind aprobarea Plafoanelor unor indicatori specificaţi precum şi, pe partea de macro, de Raportul macro de fundamentare a bugetului pentru anul curent şi încă 3 ani, corespunzător programării bugetare multianuale dar şi de Strategia Fiscal Bugetară cu proiecţie multianuală. Totul este transparent, nu există aici secrete sau ceva de ascuns, nici măcar ”bugete paralele” – asta poate crede doar cineva care nu are habar de finanţe. Şi mai important în acest proces, toate aceste documente sunt trimise spre analiză şi opinie Consiliului Fiscal – ”câinele de pază” al responsabilităţii fiscal-bugetare, cf Legii 69/2010. Opinia Consiliului Fiscal este şi ea publică, sunt acolo experţi de mare calitate profesională. Totul este public, cuantificabil, verificabil, transparent. Informările pe care le vedeţi în acele documente sunt fundamentate de directorii din MF, ele nu sunt făcute de Ministru. Sunt informări care se fac uzual pentru orice ţară europeană care se află în Procedura de Deficit bugetar excesiv, adică se află în apropierea a 3% deficit bugetar în PIB şi peste. Acestea sunt regulile fiscal – bugetare europene. Treaba cu incapacitate de plată este o exagerare, România nu a fost şi nu va fi în incapacitate de plată, în insolvenţă fiscal-bugetară, precum Grecia, Argentina sau alte ţări la nivel global. Chiar şi în perioada 2009-2020 România a avut criză de lichiditate, nu criză de solvenţă fiscal-bugetară. Deci nicio ştire. În plus dacă vă uitaţi cu atenţie, multe dintre informări sunt trimise după alegerile prezidenţiale din decembrie, când România a avut un salt în costurile de împrumut, din cauza instabilităţii politice.
MEDIAFAX: Dar atunci de ce spune fostul ministru al finantelor Boloş că el a fost singurul care a atras atenţia asupra riscurilor?
CRISTIAN SOCOL: Pentru a vă răspunde, vreau să convenim un lucru. Ce spun nu este contra unei persoane sau spuselor sale. În toate analizele mele nu veţi găsi atacuri la adresa cuiva, injurii sau etichete. Deci vorbim de principiu. Şi atunci, analog dialogurilor Socratice, nu ministrul de finanţe, oricine ar fi el, trebuia să informeze? Ba da, deci nicio ştire! Cine trebuie să pună frână la cheltuieli şi să crească veniturile bugetare, nu Ministrul de Finanţe? Cine trebuia să nu semneze bugetul dacă are informaţii că nu este realist? Cine trebuia să ajusteze bugetul conform cu opiniile specializate ale Consiliului Fiscal? Ministrul de Finanţe, deci, din nou, nicio ştire! Sincer vorbind, oricine a avut vreo funcţie în apropierea unui Prim Ministru cunoaşte şi… nu poate fi ipocrit … primul om din Guvern se ocupă de cel puţin 17-20 domenii… dacă cineva crede că stă focusat doar pe finanţe şi neglijează educaţia, sănătatea, agricultura, economia s.a…. Şi cum să fie singurul care a atras atenţia? Este ca la Radio Erevan. Ministrului de Finanţe i s-a atras atenţia de către directorii din Minister să pună frână în şedinţele de Coaliţie pe cheltuieli, să mărească veniturile şi să reducă deficitul. Ministrului de Finanţe i s-a atras atenţia pe diverse canale, inclusiv de către jurnaliştii economici specializaţi (puţini buni, dar mai sunt), de către Consiliul Fiscal, BNR, Comisia Europeană, agenţiile de rating, FMI etc
De ce sunt supranumiţi Ministrii de Finanţe buni din România ”Ministrul N-am Bani, Nu sunt bani”?
MEDIAFAX: Bun, şi Ministrul de Finante a transmis mai departe… Aici nu ştiu dacă să vă dau dreptate. Adică vreţi să spuneţi că dacă Ministrul de Finanţe i-a informat pe Klaus Iohannis, Ciolacu si Ciucă că există riscuri bugetare, ei nu trebuiau să ia măsuri?
CRISTIAN SOCOL: Nu asta spun, dar nu m-aţi lăsat să termin sau nu m-am făcut înţeles. În primul rând, spun că Ministrul de Finanţe nu trebuie să se limiteze la a ”informa mai departe”… Trebuie să facă, el este jucătorul principal, el este căpitanul în echipa guvernamentală, el avizează orice act… despre ce vorbim, suntem luaţi de proşti? Nu este credibil să încerci să te extragi acum, ex post, din echipă … În al doilea rând, ba da, trebuiau să ia măsuri mai dure decât au luat. Am fost invitat şi eu la 3 şedinţe ale Coaliţiei pe teme fiscal – bugetare. Una, de eficientizare a cheltuielilor şi restructurare a alocărilor bugetare… la ceva timp au ieşit Legea 296 / 2023 si alte câteva OUG 73,74,78 si 90 / 2023 cumăsuri de reducere a cheltuielilor bugetare în vederea încadrării în ţinta de deficit bugetar asumată prin Programul de convergenţă. La alte două sedinţe, tot pe reducerea cheltuielilor şi pe pachetul fiscal adoptat pe partea de venituri. Oricine poate consulta aceste reglementări şi le puteţi regăsi şi în Strategia Fiscal Bugetară, publică şi ea pe site ul Ministerului de Finanţe.
MEDIAFAX: Dumneavoastră vorbiţi de sfârşitul lui 2023 dar documentele de tip avertizare sunt din 2024. Atunci de ce nu au acţionat? De ce spune fostul ministru că a lăsat deficitul la 8,4% din PIB şi că s-a ajuns la 9,3% din PIB şi că s-au cheltuit 8 miliarde lei în ultima săptămână?
CRISTIAN SOCOL: Păi s-a acţionat şi în 2024 pentru controlul cheltuielilor bugetare, problema este eficienţa acţiunilor. Au fost reglementate şi adoptate OUG nr. 46/2024, OUG 107/2024, OUG 112 din 23 septembrie precum şi OUG 156 din 30 decembrie 2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025. Iar chestiunea că s-au cheltuit 8 miliarde lei în ultima săptămână este manipulare prin omisiune. Una, nu ne spune pe ce s-au cheltuit – erau datorii de plătit şi a doua, nu ne spune fostul Ministru ce ”zestre” de datorii amânate i-a lăsat următorului Ministru de Finanţe. În plus, istoric vorbind, în luna decembrie se plătesc facturi şi se achită datorii, pe baza reţinerilor care se fac în celelalte luni din an.
MEDIAFAX: Dar unde au greşit totuşi decidenţii de s-a ajuns aici?
CRISTIAN SOCOL: Sunt mai multe aspecte. Primul aspect este legat de problema structurală a României. Mulţi români vor o ţară ca afară, cu servicii publice ca-n vest dar cu venituri ca-n paradis fiscal. Nu merge. Nici Iohannis, nici Ciolacu şi nici Ciucă … dar nici cine va fi in fruntea Guvernului nu poate rezolva problema deficitului dacî nu rezolvă acest dezechilibru. Nu cheltuielile sunt prea mari in România (suntem la coada UE la alocările pentru sănătate, educaţie, cercetare inovare etc) ci veniturile sunt prea mici. La fiecare sedinţă la care am participat Marcel Ciolacu a propus impozitul progresiv, taxarea mai puternică a capitalului şi a sectoarelor care au câştigat excesiv în pandemie şi criza energetică. Impozitul progresiv nu a fost acceptat de către ceilalţi, celelalte propuneri au fost implementate parţial…. Şi promisiunea fostului Ministru al finanţelor cu creşterea colectării reducerea evaziunii s.a. – vă aduceţi aminte cum a trecut în buget şi semnat plus 10 miliarde lei din digitalizarea ANAF… Al doilea aspect, ţine de eficienţa măsurilor luate … şi aici, îmi pare rău, tot Ministrul de Finanţe este piesa principală – păi au fost n măsuri de raţionalizare a cheltuielilor – cum ai monitorizat? de ce nu le-ai tăiat din alocări celor care nu au raţionalizat cheltuielile? De ce le-ai aprobat bugetele necurăţate? De ce nu ai limitat indemnizaţiile CA si ai introdus criterii de performanţă? … Ce criterii de performanţă ai impus la ANAF? Câţi bani au venit din reducerea evaziunii şi din arieratele recuperabile (astea au crescut toate….)? Sunt răspunsuri pe care nu le-am primit public. Al treilea aspect ţine de rigiditatea cheltuielilor în an electoral (să nu uităm că partidele sunt maximizatoare de voturi ca funcţie de optimizare) şi de creşterea unor cheltuieli care sunt exogen impuse, nu ţin de decizii discreţionare politice – vezi creşterea confinanţării proiectelor europene, creşterea cheltuielilor de apărare, vezi creşterea contribuţiei la Pilonul 2 de pensii, creşterea ajutorului ptr Ucraina si Republica Moldova.. etc Un ultim aspect ar fi cel legat de experienţa de dezvoltare a altor ţări. Aţi văzut la mulţi politicieni întrebarea… Băi dar ţările din UE la care ne uităm cu atâta apreciere, cum şi-au dezvoltat ele infrastructura, instituţiile, serviciile publice etc? De unde au avut bani? Şi eu m-am documentat să pot răspunde la această întrebare. Au avut bani dintr-un sistem fiscal echitabil şi stabil (bazat pe impozit progresiv, apropos), au avut bani din fonduri europene şi s-a împrumutat. S-au împrumutat la greu. Spania, de exemplu, deficit bugetar 1985 – 10,2% din PIB; 1986 – 6,7%; 1987 – 4,7%; 1993 – 6.7%; 1994 – 6,3%; 1995 – 6.8% din PIB; 2009 – 11,3%; 2010 – 9,5%; 2011 – 9,7% din PIB; 2012 – 11,6% din PIB; 2013 – 7,5% din PIB. Sunt câteva perioade cu deficite mari în care Spania şi-a modernizat infrastructura, beneficiind si de fonduri europene. Spania a încâlcat regula deficitelor excesive în 19 din ultimii 30 de ani şi 41 din ultimii 65 de ani, Franţa în 23 din ulimii 30 de ani si 28 din ultimii 65 de ani, Italia 18 din 30 si 40 din 65 de ani, Portugalia 22 din 30 şi 48 din ultimii 65 de ani. În Europa Centrală şi de Est, Ungaria si Polonia cu 22 din ultimii 30 de ani şi 49, respectiv 46 de ani în care s-au încălcat regulile fiscal-bugetare în ultimii 65 de ani. România a încălcat regula fiscal-bugetară privind deficitul în 17 din ultimii 30 de ani şi 36 din ultimii 65 de ani. Observaţi că România nu este corigenta clasei, iar marea majoritate a ţărilor cu convergenţă ridicată au peste 100% din PIB datorie. Totuşi, trebuie aici să fac o remarcă – tot eu le=am argumentat că România nu poate şi nici nu îi este permis să se dezvolte pe aceeaşi cale. Nu vreau să detaliez.
MEDIAFAX: Şi totuşi, unde s-a dus creşterea deficitului? Că există acuze că a fost risipă, că s-au aruncat banii într-o parte şi în alta…
CRISTIAN SOCOL: Am scris în analizele publicate la MEDIAFAX. De unde a venit deficitul ? În 2024, ponderea în PIB a veniturilor totale a rămas constantă la 34-34,1% din PIB comparativ cu anul 2023, dar mai mică decât în anul 2022. La Cheltuieli, cresterea acestora cu 2,7-2,9 pp din PIB vine din: a) investiţii interne, din buget, mai mari cu 1,8pp de PIB b) 1pp din salarii mai mari în sectorul bugetar; c) 1pp din reforma şi indexarea pensiilor; d) 0,4pp din dobanzi (dobânzi la împrumuturile din urmă plus creşterea de dobânzi din cauza contagiunii determinate de războiul din Ucraina). Avem în vedere aici un nivel de fonduri europene cu 1,5pp din PIB mai mic în 2024 faţă de anul anterior, sumă care nu a intrat simetric nici la cheltuieli nici la venituri. Anul 2023 a fost ultimul an de absorbţie de fonduri europene din perioada de programare 2014-2020 (regula n+3), iar anul 2024 semnifică reducerea la început de nou interval de exerciţiu multianual. Este ceva obişnuit. Creşterea deficitului arată: (i) un efort de investire intern masiv (plus 1,8pp din resurse interne), s-a ajuns la investiţii publice de 120 miliarde lei, dublu faţă de perioada 2020-2021, (ii) reforma echitabilă si indexarea pensiilor jalon PNRR (plus 1pp), (iii) salarii mai mari in sectorul public, mai ales la profesori, personalul din sănătate şi cel din apărare, ordine publică şi siguranţă naţională dar şi ptr restul bugetarilor(+1pp) (iv) dobânzi in creştere, mai ales din contagiunea negativă a războiului din Ucraina (dobânzile au crescut semnficativ după martie 2022 în Polonia, Ungaria, Romania, Slovacia etc) (+0,4pp). Ce este clar este că deficitul bugetar trebuie redus gradual, conform angajamentelor luate in Planul National Bugetar Structural 2025-2031 angajat cu Comisia Europeană. Totuşi, planul propus acum nu respectă ce s-a convenit în grupurile de lucru, este un plan inechitabil, cu povară aproape exclusivă pe cei cu venituri mici şi medii. Voi detalia cu argumente într-o viitoare analiză MEDIAFAX.
Articolul INTERVIU EXCLUSIV. Cristian Socol: Actualul plan fiscal e inechitabil, povară disproporționată pe veniturile mici și medii apare prima dată în Mediafax.
Mediafax
Creșterea deficitului în 2024 a fost cauzat prin investiții masive, majorări de salarii și pensii, dar și creșterea dobânzilor cauzate de contextul geopolitic. Reducerea deficitului e necesară, însă actualul plan fiscal pune o povară disproporționată pe veniturile mici și medii, spune profesorul universitar Cristian Socol.
Articolul INTERVIU EXCLUSIV. Cristian Socol: Actualul plan fiscal e inechitabil, povară disproporționată pe veniturile mici și medii apare prima dată în Mediafax.Read MoreMediafax
