stirile imobiliare
Locuitorii celor mai vizitate locuri din Europa se revoltă împotriva numărului record de turiști care le perturbă viața de zi cu zi. Deși turismul susține economiile locale, Bloomberg scrie că „supraturismul” pune presiune pe tot, de la resursele de apă până la prețurile locuințelor.
Călătoriile în Europa sunt în plină expansiune, cu 46 de milioane de vizitatori în plus în 2024 față de 2023. Frustrați de aglomerație și de înmulțirea cazărilor de tip Airbnb, localnicii au ajuns să stropească turiștii cu pistoale cu apă în Spania și să iasă în marșuri în Mallorca. Chiar și Luvrul ar fi „la limită”.
Vara în care Europa spune stop turismului
Vara lui 2025 ar putea rămâne în istorie drept sezonul în care Europa s-a întors împotriva turismului. Localnicii din Barcelona, care nu mai pot circula prin străzile sufocate de turiști, i-au stropit cu pistoale cu apă. Mii de oameni au protestat în Mallorca, cerând oprirea turismului de masă. În Genova, localnicii au defilat cu o machetă de vas de croazieră prin străduțele înguste, acuzând „inundațiile” sezoniere de turiști. La Paris, angajații Luvrului au declanșat un protest față de supraaglomerarea muzeului, blocând vizitatorii. Petrecerea principală a nunții lui Jeff Bezos a fost mutată din centrul Veneției, după ce protestatarii au afișat bannere cu „Salvați Veneția de Bezos”, acuzând că mega-nunta lui cu Lauren Sanchez sufocă orașul.
Supraturismul post-pandemie
Pe măsură ce turismul revine la nivelurile de dinainte de pandemie, destinațiile deja populare se confruntă cu „supraturismul” – punctul în care viața locală devine insuportabilă. În 2023, una dintre cele mai afectate zone din Europa, insula Zakynthos din Grecia, a atras de 150 de ori mai mulți turiști decât numărul rezidenților permanenți. În 2024, țările europene au găzduit aproximativ 756 de milioane de turiști, cu 46 de milioane mai mulți decât în anul precedent.
Deși turiștii aduc bani și creează locuri de muncă, ei provoacă aglomerație, poluare, presiune asupra serviciilor publice și o criză a locuințelor. Creșterea popularității platformelor de închiriere pe termen scurt, precum Airbnb, VRBO și Wimdu, face ca multe locuințe să dispară de pe piața chiriilor pe termen lung, transformându-se în cazare pentru turiști. Chiriașii care găsesc totuși o locuință accesibilă riscă să locuiască lângă turiști care petrec toată noaptea.
Pe măsură ce afacerile locale se concentrează pe turiști, magazinele tradiționale sunt înlocuite de suveniruri și gelaterii. Vizitatorii cu bani mulți cresc prețurile, astfel încât localnicii nu-și mai permit să-și facă vacanțele în propria țară. În stațiunile de plajă, fluxul anual de turiști afectează mediul și pune presiune pe resurse precum apa. În 2024, întregul arhipelag al Cicladelor (Grecia) a fost inclus pe lista patrimoniului în pericol, din cauza impactului turismului asupra peisajului și culturii locale.
Zonele afectate grav de supraturism
Acestea se încadrează, de regulă, în trei categorii: stațiuni de plajă mediteraneene, stațiuni de schi alpine și orașe istorice populare pentru city-break-uri. Insulele Greciei, coasta nordică a Croației și satele de schi din Tirolul austriac sunt deosebit de afectate, în special pentru că au puțini locuitori permanenți, mulți plecând după încheierea sezonului. Totuși, orașele mari resimt cel mai mult volumul turistic: Parisul a avut în 2024 peste 400.000 de turiști pe kilometru pătrat, de 20 de ori mai mulți decât numărul rezidenților, devansând mult Atena Centrală (88.000/km²) și Copenhaga (64.000/km²). Există și excepții: Insulele Canare (Lanzarote și Fuerteventura) și, mai surprinzător, insulele Germaniei din Marea Nordului și Marea Baltică.
Chiar și destinațiile „de mâna a doua” se confruntă cu efectele supraturismului. Albania, „ultimul colț semi-neexploatat al Mediteranei”, atrage acum pachete turistice masive din Europa Centrală și de Est. Iar orașele considerate cândva „nedescoperite”, precum Porto (alternativa liniștită la Lisabona) sunt astăzi la fel de aglomerate.
Cine e de vină?
Actorii principali își aruncă vina reciproc. Airbnb spune că hotelurile sunt de vină, întrucât ele domină piața, cu 80% din înnoptările anuale. La rândul său, TUI, cel mai mare operator hotelier din Europa, acuză Airbnb că afectează direct piața chiriilor pe termen lung. Anumite gazde de închirieri pe termen scurt susțin că problema nu sunt turiștii, ci „nomazii digitali”, persoane cu venituri ridicate care se stabilesc temporar în orașe precum Lisabona sau Berlin, alungându-i pe localnicii cu venituri mici.
În timp ce oficialii se plâng de supraturism, aceștia aprobă în continuare construcții de hoteluri și extinderi de aeroporturi pentru a atrage și mai mulți vizitatori. Comportamentul în schimbare al turiștilor agravează problema: turismul „bucket-list”, în care vizitatorii bifează rapid cele mai faimoase locuri, atrage mulțimi uriașe în locații promovate intens pe rețelele sociale, cum ar fi Rue Cremieux din Paris sau Ponte dei Salti din Elveția, zone incapabile să absoarbă fluxul.
Ar ajuta dacă turiștii s-ar comporta mai bine?
Poate. Când un turist din Islanda a distrus o zonă de mușchi care crește foarte lent, scrijelind „Send nudes”, vina nu era a numărului mare de turiști, ci a lipsei de respect. Totuși, adesea, problema este pur și simplu supraaglomerarea.
De exemplu, celebrul panou „I Amsterdam” de lângă Rijksmuseum a fost înlăturat în 2018, nu din cauza unui comportament inadecvat, ci pentru că zona era mereu sufocată de turiști.
Funcționează măsurile împotriva supraturismului?
Pe scurt, nu. Sau cel puțin, nu încă. Legile care limitează numărul de nopți în care o locuință poate fi închiriată sunt greu de aplicat, mulți proprietari ocolind regulile. Interdicțiile, cum este cea din Barcelona, nu au rezolvat criza locuințelor, pentru că apartamentele sunt apoi închiriate ca locuințe „nereglementate” pe termen mediu, la prețuri mari, în loc să fie disponibile localnicilor. Efectul real al politicii Barcelonei va putea fi evaluat abia după 2028, când măsura intră pe deplin în vigoare.
Taxele pentru turiști aduc venituri suplimentare, dar nu reduc neapărat numărul vizitatorilor. Potrivit profesorului Greg Richards, din Amsterdam, studiile arată că taxa actuală pe înnoptare din oraș, de 12,5%, ar descuraja turiștii doar dacă ar fi triplată. Promovarea destinațiilor mai liniștite poate atrage vizitatori în acestea, dar, per total, turismul global crește, iar locurile aglomerate continuă să fie invadate de alți turiști.
Taxele de acces au și ele rezultate mixte. În Parcul Güell din Barcelona, după introducerea taxelor și rezervărilor, numărul vizitatorilor s-a înjumătățit. Deși localnicii nu plătesc, trebuie să-și rezerve locul, așa că nici ei nu mai au acces liber.
Articolul Vara în care Europa a spus „stop!” turiștilor: cum a ajuns Bătrânul Continent să se sature de faimă apare prima dată în Mediafax.
Mediafax
Guvernele adoră veniturile din turism, însă pentru locuitorii celor mai populare destinații din Europa devine prea mult.
Articolul Vara în care Europa a spus „stop!” turiștilor: cum a ajuns Bătrânul Continent să se sature de faimă apare prima dată în Mediafax.Read MoreMediafax
