Frații care au moștenit casa părinților pot conveni ca unul dintre ei să o preia și să le plătească celorlalți partea cuvenită. Dacă împărțirea nu se poate face prin acord, un moștenitor poate cere partajul în instanță, unde soluția poate fi inclusiv vânzarea casei și distribuirea banilor potrivit cotelor fiecăruia.
Informațiile au fost relatate de Portalul legislativ. Înaintea împărțirii trebuie stabilite drepturile asupra imobilului. Succesiunea identifică moștenitorii, bunurile rămase și partea care revine fiecăruia; partajul pune capăt indiviziunii, adică deținerii bunurilor în comun, pe cote.
Succesiunea stabilește cine moștenește casa și în ce proporție
Procedura notarială începe cu o cerere. Potrivit articolului 104 din Legea notarilor publici, aceasta trebuie să cuprindă:
- Datele de stare civilă ale persoanei decedate.
- Numele, prenumele și domiciliul persoanelor presupuse a avea dreptul la moștenire.
- Bunurile defunctului și valoarea acestora.
- Pasivul succesoral, adică datoriile care intră în succesiune.
Notarul stabilește moștenitorii și legatarii, adică beneficiarii dispozițiilor testamentare, întinderea drepturilor lor și masa succesorală, respectiv bunurile și obligațiile cuprinse în moștenire. Dacă există testament, încheierea finală consemnează forma acestuia și modul în care i-a fost constatată valabilitatea.
Dacă prin convenție matrimonială a fost stipulată o clauză de preciput, soțul supraviețuitor poate prelua fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune. Acordul este consemnat în încheierea finală sau într-un act autentic de lichidare a regimului matrimonial.
Când există bunuri, moștenitorii au ajuns la un acord și probele sunt suficiente, notarul întocmește încheierea finală. Pe baza acesteia eliberează certificatul de moștenitor.
Certificatul dovedește drepturile asupra bunurilor moștenite
Articolele 1.132 și 1.133 din Codul civil prevăd că certificatul de moștenitor consemnează patrimoniul succesoral, numărul și calitatea moștenitorilor, precum și cotele lor. Documentul dovedește atât calitatea de moștenitor legal sau testamentar, cât și proprietatea moștenitorilor care au acceptat succesiunea asupra bunurilor cuprinse în ea.
Pentru pregătirea vânzării pe calea notarială, certificatul documentează astfel dreptul moștenit asupra casei. Înscrierea în cartea funciară se poate face însă și în baza unui înscris autentic notarial, a unei hotărâri judecătorești definitive sau a unui act administrativ, în cazurile prevăzute de lege, conform articolului 888 din Codul civil.
Certificatul de calitate de moștenitor are un conținut diferit: stabilește numărul, calitatea și cotele moștenitorilor legali, fără dispozițiile referitoare la masa succesorală. El nu identifică bunurile moștenite în același mod ca certificatul de moștenitor.
Fiecare moștenitor sau legatar primește un exemplar al certificatului după plata taxelor succesorale și a onorariilor, potrivit articolului 116 din Legea notarilor publici.
Acordul moștenitorilor permite partajul la notar
Dacă toți moștenitorii sunt prezenți și au capacitate deplină de exercițiu, adică își pot exercita singuri drepturile civile, împărțirea se poate face prin bună învoială. La cererea lor, notarul poate realiza partajarea și atribuirea bunurilor conform înțelegerii, în condițiile Legii notarilor publici.
Atunci când un coproprietar nu are capacitate de exercițiu sau are capacitate restrânsă, articolul 674 din Codul civil cere autorizarea instanței de tutelă și, dacă este cazul, a ocrotitorului legal pentru partajul prin acord.
Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii ori există minori sau persoane dispărute, partajul voluntar trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile. Articolul 1.144 prevede și punerea sigiliilor pe bunurile moștenirii în cel mai scurt termen în situațiile indicate de acesta.
Casa poate fi împărțită, atribuită sau vândută
Casa poate fi împărțită, atribuită unuia dintre coproprietari sau vândută, în funcție de caracteristicile ei și de cererile coproprietarilor:
- Împărțirea în natură este regula: fiecare primește bunuri proporțional cu partea sa.
- Dacă imobilul este indivizibil sau nu poate fi împărțit comod în natură, întregul bun poate reveni unuia ori mai multor coproprietari care îl solicită, în schimbul unei sulte, adică al unei sume plătite pentru compensarea părților celorlalți.
- O altă soluție pentru bunul care nu poate fi împărțit este vânzarea în modul convenit de coproprietari. În caz de neînțelegere, legea prevede licitația publică, urmată de distribuirea prețului proporțional cu cotele.
Un moștenitor poate cere oricând ieșirea din indiviziune, inclusiv atunci când o convenție sau o clauză testamentară prevede contrariul. Prin urmare, lipsa acordului pentru împărțire poate fi soluționată printr-o cerere de partaj judiciar.
Neînțelegerile asupra succesiunii se soluționează în instanță
Dacă moștenitorii își contestă calitatea sau nu se înțeleg asupra bunurilor și drepturilor succesorale, procedura notarială se poate suspenda. Notarul consemnează bunurile ori drepturile contestate și motivele neînțelegerii, apoi îndrumă părțile spre instanță.
Persoana interesată poate sesiza și direct instanța pentru dezbaterea succesiunii. La depunerea cererii este necesară încheierea notarului privind verificarea evidențelor succesorale.
Cererile de împărțeală judiciară și cele în materie de moștenire sunt soluționate în primă instanță de judecătorie, indiferent de valoare. Până la ieșirea din indiviziune, pentru cererile succesorale prevăzute de articolul 118 din Codul de procedură civilă este competentă exclusiv instanța de la ultimul domiciliu al defunctului.
La primul termen, dacă părțile sunt prezente, instanța le ia declarații despre bunurile supuse împărțirii și consemnează eventualele acorduri privind existența, locul și valoarea lor.
La formarea și atribuirea loturilor, judecătorul ține seama, după caz, de înțelegerea părților, mărimea cotelor, natura bunurilor, domiciliul și ocupația coproprietarilor. Contează și construcțiile sau îmbunătățirile făcute înaintea cererii de partaj, cu acordul celorlalți coproprietari.
Instanța poate suspenda pronunțarea partajului pentru cel mult un an dacă împărțirea ar aduce prejudicii grave intereselor celorlalți coproprietari, potrivit articolului 673 din Codul civil.
Neplata sultei poate duce la vânzarea casei
În procesul de partaj, instanța dispune vânzarea dacă nimeni nu cere atribuirea bunului. Aceeași soluție este prevăzută când, după atribuirea provizorie, coproprietarul nu depune în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți.
Judecătorul stabilește dacă vânzarea se face de către părți, prin bună învoială, sau prin executor judecătoresc. Dacă părțile acceptă vânzarea amiabilă, instanța fixează și termenul pentru realizarea ei.
Pentru licitația unui imobil în cadrul partajului, executorul trebuie să întocmească și să afișeze publicația de vânzare cu cel puțin 30 de zile înainte de termen. Banii obținuți, precum și sumele depuse de un coproprietar pentru ceilalți sunt împărțite de instanță potrivit drepturilor fiecăruia.
Datoriile succesiunii pot fi plătite înaintea împărțirii
Creditorii cu creanțe provenite din conservarea ori administrarea bunurilor moștenirii sau născute înaintea deschiderii succesiunii pot cere plata din bunurile aflate în indiviziune, înainte de partaj. Înainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui moștenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile moștenirii.
Cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul poate realiza lichidarea pasivului succesoral, adică procedura de stingere a datoriilor moștenirii. Aceasta cuprinde recuperarea creanțelor defunctului, plata obligațiilor succesiunii, executarea legatelor particulare și, în condițiile legii, valorificarea bunurilor pentru acoperirea datoriilor.
Durata acestei proceduri nu poate depăși un an calendaristic, dar poate fi prelungită cu acordul tuturor moștenitorilor. După lichidare, notarul eliberează certificatul în care evidențiază rezultatul net; în această procedură, partajul succesoral se face numai după emiterea certificatului.
Separat, persoana care nu poate susține cheltuielile unui proces civil fără să primejduiască întreținerea proprie sau a familiei poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale. Articolul 90 din Codul de procedură civilă permite acordarea acesteia integral sau parțial, oricând în cursul procesului.
Bunurile omise pot fi adăugate printr-un certificat suplimentar
Dacă un bun a rămas în afara certificatului, notarul poate relua procedura cu acordul tuturor moștenitorilor și poate emite un certificat suplimentar. Moștenitorul legal citat care nu se opune este prezumat de lege că își dă acordul; citația trebuie să enumere bunurile vizate și să precizeze dreptul de opoziție.
Persoana care consideră că certificatul îi încalcă drepturile poate cere instanței anularea lui și stabilirea drepturilor sale. Documentul continuă să dovedească drepturile consemnate până la soluționarea amiabilă în condițiile legii sau până la anularea judecătorească. Dacă este anulat total ori parțial, notarul eliberează un nou certificat pe baza hotărârii definitive.
Citește și:
