Proprietarii pot fi obligați să suporte cheltuiala îndepărtării sau scurtării arborilor dacă nu respectă distanța legală față de terenul vecin. Pentru plantare contează limita juridică a proprietății, regulile locale și categoria vegetației; înaintea tăierii, trebuie verificat și dacă arborele necesită aprobare.
Regula de plantare pornește de la hotar
Articolul 613 alineatul (1) din Codul civil stabilește distanța și excepțiile: „în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.”
Hotarul este limita juridică dintre terenuri. Gardul poate fi retras în interiorul unei proprietăți, poate preceda documentația cadastrală ori poate face obiectul unui litigiu. Când poziția sa ridică îndoieli, verificarea începe cu actele cadastrale și cartea funciară. Pentru un conflict privind delimitarea, proprietarii pot apela la un specialist autorizat și, dacă este necesar, la instanță.
Excepțiile din articolul 613 nu oferă libertatea de a amplasa orice vegetație oriunde. Articolul 612 prevede pentru construcții, lucrări și plantații un minimum general de 60 de centimetri până la hotar, dacă legea ori regulamentul de urbanism nu dispune diferit. Aplicarea acestei reguli presupune și respectarea drepturilor vecinului. Arborii au regimul special stabilit prin articolul 613.
De exemplu, un cireș aflat la 80 de centimetri de hotar nu respectă distanța cerută dacă intră în categoria arborilor supuși regulii generale. În schimb, criteriul prevăzut pentru excepția referitoare la arbori este înălțimea sub 2 metri, nu apartenența la o anumită specie.
Primăria poate indica regulile aplicabile parcelei
Înaintea plantării, proprietarul poate cere serviciului de urbanism reglementările pentru terenul său. Pe site-ul primăriei sau direct la acest serviciu se verifică:
- Planul Urbanistic General (PUG), documentația de urbanism la nivelul localității;
- Regulamentul Local de Urbanism (RLU), care cuprinde regulile urbanistice aplicabile;
- eventualele Planuri Urbanistice Zonale (PUZ), relevante pentru zona parcelei;
- hotărârile consiliului local referitoare la spații verzi, plantare și întreținerea arborilor;
- regulamentele privind gospodărirea localității.
Legea nr. 350/2001 include regulamentul local în documentația de urbanism. Tot ea permite oricărei persoane interesate să solicite un certificat de urbanism, act care descrie situația juridică, economică și tehnică a imobilului. Informațiile despre proprietate și dezmembrări provin din cartea funciară.
Certificatul are rol informativ: obținerea lui nu autorizează, singură, lucrări de construire, amenajare ori plantare. Proprietarul îl poate solicita cu scopul corespunzător situației sale, atunci când este necesar.
Verificările rămân necesare și când parcela alăturată este goală. Absența unei case nu înseamnă absența unui proprietar. Dacă dincolo de gard există un parc, un drum sau teren al primăriei, regimul acestuia poate aduce obligații suplimentare.
Vecinul poate cere remedierea pe cheltuiala proprietarului
Nerespectarea distanței îi permite vecinului să solicite scoaterea vegetației sau reducerea ei la înălțimea cuvenită, după caz. Articolul 613 alineatul (2) se referă la arbori, plantații și garduri vii. Plata revine proprietarului parcelei unde se află acestea.
Primul demers poate fi o cerere amiabilă, preferabil formulată în scris. Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, solicitarea poate fi adresată instanței. Cel care reclamă trebuie să poată demonstra unde se află hotarul și că arborele intră în categoria vizată de regula invocată.
O solicitare verbală nu îi dă vecinului dreptul să pătrundă pe terenul celuilalt și să taie copacul. Dacă instanța stabilește obligația printr-o hotărâre executorie, adică una care poate fi pusă în aplicare, neîndeplinirea ei poate duce la executare silită, potrivit Codului de procedură civilă.
Separat, pagubele care depășesc neplăcerile normale ale vecinătății pot justifica despăgubiri. Instanța poate dispune și readucerea situației la starea anterioară, când acest lucru este posibil. Pentru o pagubă iminentă ori foarte probabilă, poate lua măsuri preventive.
Ramurile trecute peste hotar au un regim distinct
Articolul 613 alineatul (3) din Codul civil reglementează intervenția pe terenul afectat: „proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.”
Prin „fond” se înțelege aici terenul. Dreptul de intervenție privește părțile arborelui ajunse pe acea proprietate, fără acordul proprietarului copacului, nu tăierea întregului arbore.
Regula se aplică inclusiv unui copac plantat la distanța legală. Un nuc amplasat la 3 metri de hotar poate respecta cerința de plantare, în lipsa unei reguli locale diferite, dar ramurile sau rădăcinile sale pot ajunge ulterior pe parcela alăturată.
Tăierea în curtea proprie poate necesita aprobare
Avocatul Bogdan Pițigoi a explicat pentru Digi24.ro că obligațiile înaintea tăierii depind de specie, de protecția juridică a arborelui și de reglementările locale. El distinge următoarele situații:
- Pentru meri, pruni, peri și pomi fructiferi obișnuiți similari, de regulă nu este necesară aprobarea. În general, nici gardurile vii și plante precum tuia nu sunt supuse acestei obligații.
- Nucul și castanul comestibil sunt protejați prin reguli speciale; înaintea tăierii trebuie obținute aprobările cerute de lege.
- Pentru specii precum stejarul, bradul, fagul și teiul, unele regulamente locale folosesc diametrul trunchiului drept criteriu. Pragul poate fi de aproximativ 10-15 centimetri, iar depășirea lui poate impune aprobarea intervenției.
Potrivit avocatului, tăierea cu încălcarea regimului aplicabil poate atrage o amendă de aproximativ 3.000-5.000 de lei, chiar și pe proprietate privată. Sancțiunea se poate aplica pentru fiecare arbore, iar autoritățile pot cere plantarea unor exemplare în locul celor eliminate.
Amenzile depind de abatere și de regimul terenului
Codul civil nu stabilește o amendă automată pentru simpla plantare prea aproape de hotar. Amenzile pentru spații verzi, intervenții asupra arborilor sau încălcarea normelor speciale privesc fapte distincte.
Potrivit Antena 3 CNN, ocuparea fără drept a terenurilor încadrate ca spații verzi este sancționată, conform articolului 21 litera e) din Legea nr. 24/2007, cu 200-1.000 de lei pentru persoane fizice, respectiv 1.000-5.000 de lei pentru persoane juridice. Recuperarea prejudiciilor produse spațiilor verzi se face în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
Legea nr. 24/2007 limitează și anumite intervenții asupra coroanei arborilor ornamentali aflați în spațiile verzi publice sau în aliniamentele stradale. Există excepții, între altele pentru ramurile uscate ori pentru siguranța circulației și a imobilelor. Nerespectarea articolului 12 alineatele (5) și (6) poate fi sancționată cu 20.000-40.000 de lei în cazul persoanelor fizice și cu 40.000-70.000 de lei în cazul persoanelor juridice. Aceste amenzi nu se aplică automat copacilor din curțile private.
Drumurile și utilitățile impun verificări suplimentare
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 interzice în zonele de siguranță și protecție ale drumurilor plantațiile care favorizează înzăpezirea sau reduc vizibilitatea. Vegetația nu trebuie nici să ascundă indicatoarele rutiere.
În apropierea conductelor de gaze, a cablurilor și a altor instalații se verifică distanțele tehnice de siguranță. Pentru culoarele liniilor electrice există și cerințe referitoare la speciile admise și înălțimea arborilor.
Pe terenurile din arii naturale protejate se pot aplica restricțiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007. Acestea privesc, în condițiile actului normativ, recoltarea, tăierea, scoaterea din rădăcini ori distrugerea intenționată a plantelor sălbatice protejate în habitatul natural. În funcție de faptă și de regimul zonei, încălcările pot atrage răspundere contravențională sau penală.
Plantarea lângă bloc depinde de proprietarul terenului
Locatarii trebuie să verifice cui aparține spațiul verde înainte să planteze arbori, flori sau gard viu. Poziția lui în fața apartamentului și folosirea îndelungată de către locatari nu dovedesc că terenul aparține asociației de proprietari.
Pentru spațiile verzi aflate în proprietatea ori administrarea autorităților locale este necesară autorizație, iar nerespectarea cerințelor legale poate atrage amenzi.
