Cum se reduce condensul din baie prin 7 măsuri practice, inclusiv în încăperile care nu au fereastră

Condensul și deteriorarea finisajelor din baie pot fi limitate prin evacuarea aburului, reducerea umezelii produse și verificarea suprafețelor reci. Pentru proprietari și chiriași, intervenția începe cu identificarea sursei de umiditate și eliminarea ei, acolo unde este posibil.

Verificarea suprafețelor reci cere atenție și la calcule. Potrivit CPE Proiect, dacă proiectantul de instalații sau auditorul energetic folosește R plană, certificatul devine fals optimist cu 10-15%.

Baia acumulează rapid vapori după un duș fierbinte. Picăturile de pe geamuri sau oglinzi, mirosul persistent de mucegai și petele din colțuri, din jurul ferestrelor ori din spatele mobilierului sunt semne care trebuie urmărite. Umezeala persistentă poate desprinde tapetul, exfolia vopseaua și deteriora lemnul sau elementele metalice.

Potrivit Știrile ProTV, unele plante de interior pot absorbi vapori de apă prin frunze, prin absorbție foliară. Plantele eliberează și ele apă prin transpirație, dar în medii umede eliberează mai puțini vapori.

Feriga de Boston poate absorbi vapori și se potrivește în baie sau spălătorie; preferă solul constant umed. Crinul păcii absoarbe umezeala prin frunze și tolerează spațiile umede cu lumină redusă. Iedera englezească poate fi așezată în colțuri umede sau slab ventilate și se udă moderat, când stratul superior al solului este uscat.

Sansevieria are o rată scăzută de transpirație, iar planta păianjen se dezvoltă bine în băile luminoase, cu lumină puternică indirectă. Aloe Vera preferă un pervaz luminos și sol bine drenat. Palmierii de interior se potrivesc în camere mari, cu lumină indirectă puternică și sol menținut ușor umed.

• 1. Umiditatea se măsoară înainte de alegerea intervenției

  Higrometrul măsoară umiditatea relativă din aer, adică proporția vaporilor de apă față de cantitatea maximă pe care aerul o poate conține la temperatura respectivă. Potrivit Ecovent, intervalul orientativ pentru locuință este între 30% și 50%.

  În baie și bucătărie, unde dușurile și gătitul produc vapori, ventilația trebuie să prevină depășirea pragului de 60%. Peste acest nivel sunt favorizate dezvoltarea mucegaiului și înmulțirea acarienilor, iar pe suprafețe poate apărea condens.

  Reducerea umidității trebuie urmărită prin măsurători: aerul prea uscat poate afecta, la rândul său, locuința. Sub limita inferioară a intervalului recomandat, lemnul și obiectele de mobilier se pot crăpa.

  Monitorizarea se poate face și printr-un termostat inteligent dotat cu senzor de umiditate. Senzorii separați, conectați la alte dispozitive din casă, permit automatizarea controlului.

• 2. Ventilatorul evacuează aburul din baia fără fereastră

  Într-o baie fără fereastră, instalarea unui ventilator de evacuare este o măsură direct aplicabilă. Dacă există deja un aparat, trebuie verificată funcționarea lui și reparate eventualele defecțiuni.

  Folosirea ventilatorului în timpul dușului contribuie la evacuarea aburului pe măsură ce acesta se formează. Verificarea trebuie să privească și sistemul de ventilație, astfel încât aerul umed evacuat să fie înlocuit cu aer mai uscat din exterior.

  Pentru control automat există ventilatoare cu senzori de umiditate. La nivelul întregii locuințe, pot fi luate în calcul sisteme de ventilație cu flux controlat și recuperare de căldură.

• 3. Ferestrele permit evacuarea aerului umed iarna

  Acolo unde baia are fereastră, deschiderea temporară permite ieșirea aerului cald și umed și intrarea aerului rece și uscat. În sezonul rece, încăperile umede se pot usca mai greu, ceea ce face relevantă evacuarea regulată a vaporilor.

  Reperul de aerisire zilnică iarna este de 10-15 minute pentru locuință în general. În baia fără fereastră, evacuarea locală a aburului se face prin ventilator și prin sistemul de ventilație.

• 4. Dușurile mai scurte reduc cantitatea de vapori

  Durata dușului și temperatura apei influențează umezeala produsă. Potrivit SC MAGIC CHRISTMAS SRL, pe heber.ro, dușurile mai scurte, cu apă mai puțin fierbinte, eliberează mai puțini vapori în baie.

  Controlul se extinde și la celelalte surse de evaporare din locuință. La gătit, acoperirea oalelor limitează vaporii degajați, iar hota sau ventilatorul de evacuare contribuie la îndepărtarea lor.

  Umidificatoarele adaugă apă în aer și trebuie luate în calcul atunci când se caută sursa excesului de umezeală. Funcționarea lor se ajustează în raport cu valorile măsurate în încăpere.

• 5. Rufele se usucă într-un spațiu bine ventilat

  Uscarea hainelor în interior poate crește umiditatea, mai ales în apartamentele mici sau slab ventilate. Dacă rufele sunt întinse în baie, evaporarea apei din țesături se adaugă vaporilor produși prin folosirea încăperii.

  Pentru uscarea în interior se alege o zonă bine ventilată, cu ferestre deschise în timpul uscării, acolo unde există. Un ventilator sau un dezumidificator ajută la limitarea acumulării de umezeală în aer.

  Uscătoarele de haine cu evacuare externă sau cu condensare reprezintă alte opțiuni pentru gestionarea rufelor ude în locuință.

• 6. Dezumidificatorul se alege în funcție de încăpere

  Când sursa de umezeală nu poate fi eliminată, dezumidificatorul extrage excesul de apă din aer. Aparatul poate fi util în băi și subsoluri, în perioadele ploioase, după inundații sau pentru accelerarea uscării într-o casă nouă.

  Alegerea ține de dimensiunea spațiului, nivelul umidității, capacitatea rezervorului și consumul de energie. Zgomotul și posibilitatea de control inteligent sunt alte criterii relevante pentru folosirea aparatului în locuință.

  Un higrostat monitorizează și reglează automat umiditatea. Programarea orară permite adaptarea funcționării la diferite momente ale zilei.

  Filtrele și rezervoarele necesită curățare regulată, iar piesele uzate trebuie înlocuite pentru păstrarea funcționării igienice. Vara, un aparat de aer condiționat dimensionat corespunzător poate contribui, de asemenea, la eliminarea excesului de umiditate.

• 7. Colțurile reci și conturul ferestrelor trebuie verificate

  Reapariția petelor în aceleași zone cere verificarea suprafețelor pe care se formează condensul. Colțurile, contururile ferestrelor și ușilor, precum și intersecțiile dintre pereți și planșee pot avea punți termice, adică zone prin care căldura se pierde mai ușor.

  Temperatura mai scăzută a suprafeței interioare influențează riscul de condens. În evaluarea tehnică, factorul temperaturii pe suprafața interioară, notat fRsi, este folosit pentru analizarea riscului de condens și mucegai în punctele respective.

  Corectarea detaliilor de termoizolație depinde de zona afectată. Printre intervențiile descrise se află izolarea suplimentară în dreptul punții termice și poziționarea tâmplăriei în stratul de izolație.

  Deschiderile prin care aerul cald și umed poate pătrunde în pereți, tavane sau pod trebuie etanșate, deoarece umezeala acumulată acolo poate produce deteriorări structurale.